Biserica din s. Pohrebea
Aceste maluri şi aceste ape, mai poartă în memorie nu doar fiecare nor trecător, dar şi timpurile cînd în jurul rugului aici se adunau sciţii,
iar mai tîrziu poporul slav, pe aceste meleaguri, în riturile sale funerare lăsau bărcile pe apă, există o legendă că Nistrul se revarsă într-un rîu metafizic al morţilor asemeni Stixului Greciei Antice, iar revărsarea apelor aducea barca cu decedatul în lumea celor drepţi.
Această bucată de pămînt ruptă de cotitura Nistrului era sacră pentru strămoşii noştri, probabil că din acest motiv meşterii unicii biserici din Republica Moldova, numită în cinstea sf. Alexei s-au oprit aici în vîrful dealului, în satul Pohrebea.
Ruinele bisericii cu o putere neînţeleasă fascinează fiecare trecător, unde mai bine de o jumătate de secol nu mai bîntuie nici Dumnezeu-nici Diavolul... Doar ruinele tăcute ale bisericii, unde veşmintele Maicii Domnului din picturile religiose transformate în praf, recapătă viaţă, ruinele care mai păstrează aroma tămîei, lumina icoanelor şi cîntări a Liturghiei.
Biserica nu are o istorie, însă există o legendă misterioasă legată de familia Romanovii, fiul ţarului rus Nicolai al II-lea, moştenitorul scaunului de domnie era bolnav pe linia mamei de hemofilie. Viaţa moştenitorului depindea de orice întîmplare. Micul Alexei stătea la pat, cînd a venit preotul pentru a-i asculta ultima mărturisire, folosindu-se de încrederea Ţarului, Grigorii Rasputin a prezis că succesorul la Tronul Rusiei va rămîne în viaţă, şi într-adevăr fiul Ţarului, a reuşit să învingă boala pe o perioadă.
Atunci Rasputin îi propune Ţarului să construiască 12 biserici, în numărul Apostolilor la graniţa Imperiului Rus, dacă vor fi construite bisericile, succesorul Tronului va fi vindecat complet. Nicolai al II-lea a început construcţiile bisericilor, în total pînă la Revoluţie au fost construite 7 biserici, dar singura biserică care a fost terminată, a fost biserica sf. Alexei.
Satul Pohrebeea făcea parte din comitetul Tiraspolului, gubernia Hersonă, care se afla la una din periferiile Imperiului Rus, aici a fost înălţat unul din cele 12 lăcaşe sfinte, cu un aspect unic şi imagine arhitecturală individuală în Moldova. Cu toate acestea pe prinţul Alexei n-au reuşit să-l salveze, familia Ţarului Nicolai al II-lea a fost împuşcată în anul 1918.
Acest monument cultural frumos întruchipează diversitatea și arhitectura mozaică. Structura sa simbolizeaza mai multe destine și națiuni. O atenţie deosebită atrage imaginea crucii sf. Andrei de pe pereţii bisericii, pe care practic nu o putem vedea pe alte biserici din Moldova. Crucea în forma literei greceşti x, care ascunde numele lui Isus Hristos, se numeşte crucea sf. Andrei, deoarece anume pe acestă cruce a fost răstignit apostolul, considerînd că nu este destoinic de a fi răstignit ca Isus Hristos. Conform legendelor, se spune că Apostolul Andrei făcea pelerinaje pe viitoarle pămînturi ale Rusiei care era considerat apărătorul ei, posibil imaginea crucii sf. Andrei pe pereţii bisericii simbolizează speranţa adîncă a ţarului în puterile cereşti.
Până în 1944, biserica a slujit și și-a desfășurat activitatea pe deplin. Al doilea război mondial a lăsat amprentele pe propriu-zisa construcție , biserica a fost distrusă și bombardată din aer. Pentru că biserica este situată la o altitudine înaltă, germanii doreau să folosească biserica ca o platformă pentru a regla focul.
Au distrus tot ceea ce ar putea fi distrus - cupola principală, clopotele si pereții. Războiul nu a cruțat nimic, doar clădirea principală n-a fost distrusă dintr-o minune.
Biserica din Pohrebea – biserică a cărei cupolă e cerul. În biserica care se termină în cer, mai rătăcesc şi astăzi suflete, urmăresc nourii, ascultă foşnetul frunzelor şi împletesc din ele povestirile sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu